Asteptare [1]

Statea pe canapea, rozandu.si unghiile, asteptand.. sperand sa se deschida usa, ea sa apara, sa sara in bratele lui, sa ii spuna cat de mult i.a lipsit si cat de mult il iubeste. Usa, insa, a ramas neclintita. El, intr.un colt al canapelei, statea, privind in gol. Statea de cateva ore. Nimeni si nimic nu il puteau clinti. O iubea, orice s.ar fi intamplat. Si o astepta. Ea intarzia sa apara.

A mai trecut o ora. Nimic. Inca 2 ore.. ochii injectati si atintiti asupra tavanului incercau sa se inchida. Incepea sa isi piarda entuziasmul, speranta. Stinge lumina si se aseaza in pat. Incearca sa inchida ochii, dar tot ii apare in minte imaginea ei.

Era deja lipsit de orice speranta si stia ca nu o sa vina. Se aud niste pasi pe hol. Asculta concentrat pasii, tresare si fuge la usa. Asculta cu urechea la usa, asteptand niste batai. Pasii se indepartau, insa, pana la un moment dat cand nu s.au mai auzit deloc. A oftat, deznadajduit si impins usa camerei, pentru a se culca la loc. In intunericul linistitor a observat o silueta, in patul in care incercase sa doarma. A aprins imediat lumina si fata i s.a luminat. Era chiar ea, dormind, cu fata spre perete. A sarit imediat in pat, a luat.o in brate, trezind.o.

- Doamne, nici nu stii cat de mult te.am asteptat. Te iubesc atat de mult! Imi pare atat de rau ca nu te.am ascultat..

- Iubitule, am fost toata seara aici. Ce s.a intamplat ? …