m.am schimbat. si e inutil (:

pupici pufosi si la cat mai multi copii nascuti prematur.

Nu o poate uita.. orice ar face. Ea a fost totul.. ea a primit totul, tot ce putea primi din partea lui..

toate zilele in care astepta seara, sa poata vorbi cu ea.. toate momentele de slabiciune in care inainta, stiind ca va fi ranit.. toate, parca ii lipseau..

toate interpretarile sale, toate plusurile, toate minusurile, care il faceau sa simta fluturi in stomac.. toate i se par nepretuite acum.. le vrea inapoi, dar ii e teama.. e inchis intr.o cusca, iar cheia e la ea.. ea e singura care il poate elibera..

dar ea nu mai e.. si.a lasat parfumul in urma cu mult inainte..

totusi, ii e teama sa fie eliberat.. prefera sa ramana acolo, in cusca obscura, decat sa fie ranit iar..

ea nici macar nu stie.. nu stie ca are cheia.. si chiar daca ar stii, nu l.ar elibera.. nu vrea nici ea sa fie ranita iar.. sau poate e si ea intr.o cusca.. si asteapta sa o elibereze.. cineva..

el e mai confuz ca oricand. nu stie ce sa astepte, nu stie la ce sa se astepte, nu stie ce isi doreste.. se pare ca va ramane inchis in cusca.. ea nu poate sa il elibereze, sau cel putin asa se pare.. va fi inchis mult timp.. sau cel putin pana cand apare cineva cu o cheie..

Vreau vara. Vreau soare. Vreau parc.

Vreau sa cant, sa beau, sa fumez la lumina soarelui, nestingherit, cu prietenii.

Vreau sa scap de stresul asta de cacat, sa scap de tata si de gura lui stresanta si cicalitoare, o vreme.. sa fiu liber, fara probleme, fara resentimente.

Vreau la mare, cred. Vreau sa stam pe plaja, sa cantam, sa dansam, sa vedem apusul.. sa imi spui ca ma iubesti.

Vreau sa ne tinem de mana, sa ne rotim, sa cadem pe nisipul ud, sa atipim, cu gandul la noi.

Vreau si pot sa te astept, rabdator, oricine ai fi, te astept.

Vreau sa imi respect planurile, sa pot sa imi pun ceva in minte.. si sa realizez. Vreau..

O sa am grija ce scot pe gura..

Am fost foarte confuz in ultima perioada. mai confuz ca niciodata. s.au intamplat multe, multe chestii care mi.au cam ingreunat viata..

Am trecut peste, neasteptat de repede. au fost multe probleme pe care am incercat sa le rezolv in mintea mea, intr.un timp foarte scurt. si pare ca am trecut.. neasteptat de usor.

am fost foarte suparat pe unul dintre cei mai buni prieteni, pe un motiv care acum mi se pare cam absurd. daca as fi fost in locul lui as fi procedat la fel, so can’t blame him. m.a suparat minciuna si ipocrizia lor.. care de fapt a existat mai mult doar pentru a ma proteja.. de mine, de ideile mele, de felul meu.. si le cam sunt recunoscator. pare foarte stupid ca zic asta acum, dar asta simt. imi doresc sa fie fericiti impreuna.. nu am de gand sa fac speculatii.. cum ar fi fost daca.. and crap. nu mai are niciun rost.

regret un singur lucru.. ca am pierdut ceva pe drum.. in incercarea mea de a iesi din rutina. si regret vorbele aruncate aiurea si atitutudinea nepasatoare pe care am avut.o.. imi e dor de acel ceva, si imi pare rau ca m.am lasat dus de vad si influentat destul de usor,cred eu.. sper sa il pot recupera, chiar daca nu o sa mai fie la fel.

Mi.am dezamagit prietenii.. din nou,da. e greu sa impaci pe toata lumea, si e si mai greu sa te impaci si pe tine insuti,in acelasi timp.. trebuia sa ma invat minte de mult.. am lipsit de la un moment important ca sa raman,practic,la evenimentul care m.a adus in starea din care tocmai am iesit. :]] suna foarte stupid.. atat. again, nu.i panica. ma simt foarte bine.. si i.am iertat!

si stau si ma uit in spate.. la vechile posturi, si nu imi vine sa cred cat de naiv am putut fi.. si cate greseli am putut face.

Am avut o discutie mai devreme, cu un prieten vechi. Nu credeam ca este asa.. nu credeam ca ne asemanam atat de mult, ca am trecut amandoi prin aceleasi probleme, aceleasi situatii.. m.a ajutat foarte mult, m.a ajutat gandul ca exista cineva care ma intelege cu adevarat si stie ce simt si prin ce trec.. mi.a spus un lucru, care mi.a dat de gandit.. “Oamenii ca tine sunt rari. Nu te schimba!”. Nu stiu ce sa zic despre prima parte, dar de schimbat, nu ma voi schimba!

later edit: ce coincidenta, ma uitam la un episod din House, numit “Don’t ever change”.

intotdeauna cand actionez fara sa ma gandesc.. actionez cu inima.. ajung sa sper si sa imi fac aluzii.. degeaba. ajung sa regret la sfarsit, sa imi dau cu pumnii in cap.. sa imi sfasii singur sperantele si gandurile de viitor si sa ajung in starea aia de cacat, de nepasare si de singuratate.. poate asa imi e sortit sa fiu.. o sa ma obisnuiesc cu ideea,ca si pana acum.

am parte numai de esecuri.. incercand sa trec peste unul, aduc altul.. si tot asa.. e un joc. o repetitie. o rutina,chiar.

si principala problema e ca ma atasez repede.. am tendinta sa o fac pe “ea” perfecta ,chiar daca de multe ori nu e,si e doar un joc..

mi.am abandonat prietenii.. pentru unele lucruri care se pare ca nu au meritat.. aparent. am fost egoist.. si trebuie sa platesc acum.

incep sa apara motivele pentru care ma simteam inutil.. incep sa dispara cele care ma faceau sa nu ma simt asa. dar nu.i panica.. o sa ma schimb.. nu o sa ma mai atasez,nu o sa mai am genul ala de tendinte.. nu o sa mai imi pese. am sa fiu un alt om. si nu va faceti griji pentru mine,[chiar daca stiu ca nu va faceti], o sa fiu bine.

Se trezeste dimineata. 10.23. Capul si spatele il dureau ingrozitor.. dar nu ii pasa. Ea plecase iar, dar nu. de data asta plecase cu adevarat.. nu doar in mintea lui. Era dusa.. si nu mai putea sa o recupereze. Era foarte confuz,si totusi foarte decis. Era vina lui. Ca intotdeauna.. e prea sufocant, prea precaut.. vrea ca totul sa fie bine,toata lumea sa se simta bine,dar exagereaza intotdeauna.Era ca un drog,era viziunea lui a unei relatii bune,dar totusi,nu era o relatie buna.

Ea parea speciala totusi,se simtise atat de bine cu ea.. atat de “el”.Putea fi el insusi,si totusi oricine.. o tinea in brate,si totusi zbura.. era ametit,si totusi foarte treaz. Putea fi orice in preajma ei.. putea sa se intample orice, nu ii pasa.. spera sa nu se mai termine momentul.. dar totusi.. s.a terminat. Brusc.

Momentele alea de euforie ii treceau prin minte de nenumarate ori. Nu se putea opri din a se hrani cu ele.. dar totusi erau doar niste amintiri.. amintiri ce nu se pot retrai.

Totusi inca mai spera.. cu toate ca sperantele ii erau zdrobite.

Se aud niste batai in usa..

- Oricine ai fi, te rog pleaca! Nu am chef de tine!

“Intrusul”,insa,a continuat sa bata.. din ce in ce mai tare.. bataile il scoteau din minti. S.a ridicat,nervos, si a deschis usa cu putere.A incremenit.Era chiar ea.. ea,cea care il facea sa zambeasca atunci cand nu mai avea absolute niciun motiv; ea,cea care radea cu el pe iarba uda atunci cand beau.. chiar ea.

- Chiar tu esti .. ? Sau sunt prea beat, si am halucinatii.. ?!

Ea nu a zis nimic, i.a sarit in brate.. si chiar in momentul ala el s.a trezit din nou sprijinit pe perete, in camera goala.. singur..

A mai trecut o ora. Nimic. Inca 2 ore.. ochii injectati si atintiti asupra tavanului incercau sa se inchida. Incepea sa isi piarda entuziasmul, speranta. Stinge lumina si se aseaza in pat. Incearca sa inchida ochii, dar tot ii apare in minte imaginea ei.

Era deja lipsit de orice speranta si stia ca nu o sa vina. Se aud niste pasi pe hol. Asculta concentrat pasii, tresare si fuge la usa. Asculta cu urechea la usa, asteptand niste batai. Pasii se indepartau, insa, pana la un moment dat cand nu s.au mai auzit deloc. A oftat, deznadajduit si impins usa camerei, pentru a se culca la loc. In intunericul linistitor a observat o silueta, in patul in care incercase sa doarma. A aprins imediat lumina si fata i s.a luminat. Era chiar ea, dormind, cu fata spre perete. A sarit imediat in pat, a luat.o in brate, trezind.o.

- Doamne, nici nu stii cat de mult te.am asteptat. Te iubesc atat de mult! Imi pare atat de rau ca nu te.am ascultat..

- Iubitule, am fost toata seara aici. Ce s.a intamplat ? …

Da,voi.Niste monstri.Nimic mai mult.

Niste monstri fara un chip real,fara nicio intentie pozitiva. Niste fiinte fara sentimente,care se schimba pe fiecare zi,nepasandu.le de altii si de ce le pot provoca schimbarile astea. Nu stiti sa va exprimati neplacerea, nu stiti sa spuneti ce nu va place.. nu. Voi va purtati frumos,totul este roz,viata e frumoasa, pana la un moment dat, cand se taie firul.. si totul e negru,viata nu mai are niciun rost.. iar voi nu aveti nicio vina,noi suntem singurii vinovati.. noi am facut toate greselile si am stricat totul.. noi!

Ti se pare tie ca nu vreau sa aud nimic ?! Ti se pare ca intreb sau actionez doar ca tu sa ma eviti si sa nu spui nimic.. ?!

Nu intotdeauna tacerea este cea mai buna decizie.. creeaza confuzie, ganduri de genul “dar daca.. ?!”, sentimente de durere si neputinta incredibil de puternice. Un raspuns,oricare ar fi el,oricare ar fi “intrebarea” sau situatia este cea mai buna actiune.. cel putin stii adevarul.. realul, nu iti mai cladesti vise,iluzii.. nu te mai amagesti..

Nici nu imi mai pasa,ati demonstrat ca nu meritati!

Si se pare ca nu a insemnat nimic..

Sunt foarte plictisit.. si racit. Cred ca o sa fac iar amigdalita.. pt ca sunt prea inconstient. :]] Prea prost, prea egoist.. o epava,clar. :]]

Nici acum nu prea am de ce sa fiu fericit, dar totusi sunt. Nu stiu cum, dar am reusit sa ies din starea mea.. si eventual si din rutina zilnica. Sunt binedispus, am chef de viata.. ma simt mai bine.. si chiar daca am probleme.. si la scoala, si cu prietenii, si cu sanatatea.. sunt binedispus. =]

Ea ma evita in continuare.. de data asta nu ma mai simt prost.. incep sa cred ca nu mai merita osteneala.. e prea mult pentru mine. mai mult de atat nu pot. :]] M.am cam saturat sa tot fac eu primul pas si ea sa ma ignore.. daca vrea intradevar ceva, e randul ei sa actioneze.. (a actionat deja, dar nu am stiut sa profit; no panic! se mai ivesc ocazii,sper) Inca sunt binedispus! :]]]

da, si acum sunt binedispus.. si am ganduri pozitive in mine. :]] Incredibil!

Ma bucur ca am invatat sa o cant la chitara. ^^

Ea astepta in statie nerabdatoare..

El intarzia sa apara.

Intr.un final a ajuns, a luat.o in brate.. a inceput sa tremure. Emotiile erau prea puternice. Ii lipsise.. o iubea.

- De ce tremuri? Ti.e frig?

- Eu tremur.. ?

- Da.

- Ah.. nu mi.e frig.

- De ce tremuri, atunci?

- Pai.. imi e frig.

Au mai stat vreme de un minut imbratisati.. apoi a venit masina. Trebuia sa plece.. Si.a dat seama ca iar ii va lipsi.. ca o va pierde din nou.. ii era teama ca nu o va regasi..

Atunci.. privirile li s.au intrepatruns.. el inca tremura. Nu stia ce sa faca.. Tensiunea il coplesea.. a intors capul, dezorientat..

Ea l.a sarutat.. apoi a fugit in autobuz.

A ramas impietrit.. nu se astepta. Nu credea ca se poate intampla.. dar s.a intamplat. Era tot ce avea nevoie.. tot ce ii trebuia pentru a iesi din starea deplorabila in care se afla..

Trebuia sa intre dupa ea.. trebuia sa continue ce au inceput.. dar a fost prea derutat.. prea tarziu si.a dat seama..