Archive for the proza Category

Asteptare [2]

Posted in aberatii, proza on Martie 16, 2009 by Mad

Statea pe jos, cu spatele lipit de perete, ochii inchisi. Ea pleacase de vreo ora.. lasase urma parfumului ei in urma. Deschide ochii, priveste in jur. Era singur. Din nou.. Inchide ochii la loc.

Se trezeste dimineata. 10.23. Capul si spatele il dureau ingrozitor.. dar nu ii pasa. Ea plecase iar, dar nu. de data asta plecase cu adevarat.. nu doar in mintea lui. Era dusa.. si nu mai putea sa o recupereze. Era foarte confuz,si totusi foarte decis. Era vina lui. Ca intotdeauna.. e prea sufocant, prea precaut.. vrea ca totul sa fie bine,toata lumea sa se simta bine,dar exagereaza intotdeauna.Era ca un drog,era viziunea lui a unei relatii bune,dar totusi,nu era o relatie buna.

Ea parea speciala totusi,se simtise atat de bine cu ea.. atat de “el”.Putea fi el insusi,si totusi oricine.. o tinea in brate,si totusi zbura.. era ametit,si totusi foarte treaz. Putea fi orice in preajma ei.. putea sa se intample orice, nu ii pasa.. spera sa nu se mai termine momentul.. dar totusi.. s.a terminat. Brusc.

Momentele alea de euforie ii treceau prin minte de nenumarate ori. Nu se putea opri din a se hrani cu ele.. dar totusi erau doar niste amintiri.. amintiri ce nu se pot retrai.

Totusi inca mai spera.. cu toate ca sperantele ii erau zdrobite.

Se aud niste batai in usa..

– Oricine ai fi, te rog pleaca! Nu am chef de tine!

“Intrusul”,insa,a continuat sa bata.. din ce in ce mai tare.. bataile il scoteau din minti. S.a ridicat,nervos, si a deschis usa cu putere.A incremenit.Era chiar ea.. ea,cea care il facea sa zambeasca atunci cand nu mai avea absolute niciun motiv; ea,cea care radea cu el pe iarba uda atunci cand beau.. chiar ea.

– Chiar tu esti .. ? Sau sunt prea beat, si am halucinatii.. ?!

Ea nu a zis nimic, i.a sarit in brate.. si chiar in momentul ala el s.a trezit din nou sprijinit pe perete, in camera goala.. singur..

Asteptare [1]

Posted in iubire, proza on Martie 13, 2009 by Mad

Statea pe canapea, rozandu.si unghiile, asteptand.. sperand sa se deschida usa, ea sa apara, sa sara in bratele lui, sa ii spuna cat de mult i.a lipsit si cat de mult il iubeste. Usa, insa, a ramas neclintita. El, intr.un colt al canapelei, statea, privind in gol. Statea de cateva ore. Nimeni si nimic nu il puteau clinti. O iubea, orice s.ar fi intamplat. Si o astepta. Ea intarzia sa apara.

A mai trecut o ora. Nimic. Inca 2 ore.. ochii injectati si atintiti asupra tavanului incercau sa se inchida. Incepea sa isi piarda entuziasmul, speranta. Stinge lumina si se aseaza in pat. Incearca sa inchida ochii, dar tot ii apare in minte imaginea ei.

Era deja lipsit de orice speranta si stia ca nu o sa vina. Se aud niste pasi pe hol. Asculta concentrat pasii, tresare si fuge la usa. Asculta cu urechea la usa, asteptand niste batai. Pasii se indepartau, insa, pana la un moment dat cand nu s.au mai auzit deloc. A oftat, deznadajduit si impins usa camerei, pentru a se culca la loc. In intunericul linistitor a observat o silueta, in patul in care incercase sa doarma. A aprins imediat lumina si fata i s.a luminat. Era chiar ea, dormind, cu fata spre perete. A sarit imediat in pat, a luat.o in brate, trezind.o.

– Doamne, nici nu stii cat de mult te.am asteptat. Te iubesc atat de mult! Imi pare atat de rau ca nu te.am ascultat..

– Iubitule, am fost toata seara aici. Ce s.a intamplat ? …

Intalnire

Posted in iubire, proza on Februarie 18, 2009 by Mad

Era o zi de iarna, rece.. ninsese..

Ea astepta in statie nerabdatoare..

El intarzia sa apara.

Intr.un final a ajuns, a luat.o in brate.. a inceput sa tremure. Emotiile erau prea puternice. Ii lipsise.. o iubea.

– De ce tremuri? Ti.e frig?

– Eu tremur.. ?

– Da.

– Ah.. nu mi.e frig.

– De ce tremuri, atunci?

– Pai.. imi e frig.

Au mai stat vreme de un minut imbratisati.. apoi a venit masina. Trebuia sa plece.. Si.a dat seama ca iar ii va lipsi.. ca o va pierde din nou.. ii era teama ca nu o va regasi..

Atunci.. privirile li s.au intrepatruns.. el inca tremura. Nu stia ce sa faca.. Tensiunea il coplesea.. a intors capul, dezorientat..

Ea l.a sarutat.. apoi a fugit in autobuz.

A ramas impietrit.. nu se astepta. Nu credea ca se poate intampla.. dar s.a intamplat. Era tot ce avea nevoie.. tot ce ii trebuia pentru a iesi din starea deplorabila in care se afla..

Trebuia sa intre dupa ea.. trebuia sa continue ce au inceput.. dar a fost prea derutat.. prea tarziu si.a dat seama..